lingușeală s.f. 1 adulare, adulație, flatare, lingușire, măguleală, măgulire, <rar> flaterie, lingușitorie, <fam.> linguș, <înv. și reg. > colachie, olastiseală, șuteală¹, <reg.> mâglisire, <înv.> lingare, lingăriciune, lingărie, lingărire, lingăritură, linguitură, lingușie, lingușitură, măgulitură, molcomire, pohlibuitură, <fig.> gâdilare, tămâiere, <fig.; fam.> perială, perietură, <fig.; fam.; peior.> pupincurism, <fig.; înv.> îmbunare, îmbunătură. Lingușeala șefului enervează pe oamenii onești. 2 lingușire, <fig.; fam.> pisiceală, <fig.; înv.> îmbunare. Încearcă să-i intre soțului pe sub piele prin lingușeli.