linioară s.f. 1 liniuță. Copiii de la grădiniță învață să traseze linioare drepte, oblice și orizontale. 2 (lingv.; și linioară de unire) cratimă, liniuță de despărțire, liniuță de unire, <rar> linie, trăsătură, <înv.> dungă, împreunătoare (v. împreunător), unitoare (v. unitor), <ieșit din uz> trăsură de unire. Linioara se folosește pentru a lega două cuvinte care se pronunță împreună sau pentru a despărți un cuvânt în silabe.