liniuță s.f. I 1 linioară. Copiii de la grădiniță învață să traseze liniuțe verticale, oblice și orizontale. 2 (fam.) v. Dunguliță. Dunguță. II 1 (la aparatele de măsură) linie, <reg.> ștric³. La termometrul de exterior, spre prânz, temperatura a crescut cu câteva liniuțe. 2 (lingv.) liniuță de despărțire = liniuță de unire = cratimă, linioară, linioară de unire, <rar> linie, trăsătură, <înv.> dungă, împreunătoare (v. împreunător), unitoare (v. unitor), <ieșit din uz> trăsură de unire. Liniuță de despărțire se folosește pentru a lega două cuvinte care se pronunță împreună sau pentru a despărți un cuvânt în silabe. 3 (chim.; în formule) liniuță de valență =valență. Liniuța de valență marchează legătura dintre atomii moleculelor.