lipi vb. IV. I (predomină ideea de fixare, de sudare, de atașare de ceva) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică obiecte, hârtie, piese de lemn etc.) a (se) încleia, <reg.> a (se) încleioșa. A lipit picioarele desprinse ale scaunului cu poxipol. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică obiecte ori părți ale lor) a (se) prinde. A lipit cu pap foile rupte ale cărții. 3 tr., refl. (biol., lingv., tehn.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni². Hematiile se lipesc sub acțiunea anumitor substanțe. Vorbitorii lipesc frecvent afixele posesive. 4 refl. (despre elemente, materii etc.) a se agrega, a se alipi, a se reuni, a se uni². Rocile s-au lipit cu milioane de ani în urmă. 5 refl. (despre materiale, lucruri etc.; cu determ. introduse prin prep. „de”) a adera, a se prinde. Folia se lipește de suprafața sticlei. 6 tr. (compl. indică etichete, timbre etc.) a aplica, a pune. Lipește etichete pe sticle. 7 tr. (constr.; compl. indică pereții unei case țărănești) a murui, <înv. și reg.> a spoi, <reg.> a dâpli, a lutui, a măltări, a măzălui, a mânji, a murlui, a șimitui, a tencui. Primăvara, înainte de a vărui, femeile de la țară lipesc pereții casei. 8 tr. (compl. indică cuptoare țărănești, sobe etc.) <pop.> a unge. A lipit cuptorul din curte, deoarece avea crăpături în interior. 9 refl. (pop.; despre alimente) v. Prii. 10 refl. fig. (despre somn; mai ales în constr. neg.) <fig.> a se atinge. Nu se lipește somnul de el. 11 tr. fig. (fam.; compl. indică lovituri, bătăi etc.) v. Da². Trage. II refl. (predomină ideea aderării conștiente la ceva, a apropierii sufletești de cineva) 1 recipr. (înv. și pop.; despre oameni, grupuri de oameni etc.) v. Alia. Asocia. Grupa. Însoți. Întovărăși. Uni². 2 (înv. și reg.; despre ființe venite din altă parte) v. Aciua. Adăposti. Cuibări. Oploși. 3 fig. (despre ființe; fam.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „de”) v. Apropia. Atașa. Lega¹. tr. (înv.; compl. indică teritorii, state etc.) v. Alipi. Anexa. Atașa. Încorpora.