lipsă s.f., adj. invar. I s.f. 1 absentare, absență, <înv.> lipsire. Lipsa nemotivată de la școală a fost penalizată cu scăderea notei la purtare. 2 absență, <înv.> lipsire. Judecata s-a făcut în lipsa inculpatului. 3 gol², lacună, lapsus, vid, <fig.> hiat. Lucrarea recent apărută completează o lipsă în domeniu. Această situație a apărut din cauza unei lipse legislative. 4 (fin.) deficit, manco, minus, <înv.> mancă². Casiera are o lipsă de o mie de lei în casă. 5 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) insuficiență, sărăcie, <înv.> neajungere. În acest caz penal este o mare lipsă de probe. 6 mizerie, nevoie, penurie, privațiune, sărăcie, <livr.> indigență, <înv. și pop.> neavere, <pop.> caliceală, calicenie, calicie, <înv. și reg.> niștotă, scumpete, ticăloșie, <reg.> milă, sărăpanie, slăbie¹, sușig, <înv.> golătate, meserătate, mișelătate, mișelie, mizerăciune, mofluzie, neajungere, neputință, nevoință, sărăcăcie, sărmănie, scădere, scumpătate, siclet, slăbiciune, <fig.; rar> penitență, <fig.; înv.> strâmtare. După război, a fost o mare lipsă în țară. 7 (de obicei constr. cu vb. „a avea ”, „a fi”) carență, cusur, defect, deficiență, dezavantaj, imperfecțiune, insuficiență, lacună, neajuns¹, omisiune, păcat, racilă, scădere, slăbiciune, tară², viciu, <livr.> pasiune, <rar> defectuozitate, <înv. și pop.> rău, <pop. și fam.> boală, meteahnă, <fam.> hibă, <reg.> ciucă, falincă, madea, melic, nărăvie, parfie, ponos, teahnă, <înv.> demerit, eroare, greșeală, jitie¹, lichea, nedesăvârșire, neputință, răutate, slăbie¹, smintă, <fig.> breșă, fisură, plagă, scorie, <fig.; pop. și fam.> beteșug, <fig.; fam.> codiță. Lipsurile lui educaționale sunt evidente. 8 (meteor.; înv. și pop.) v. Secetă. Sicitate. Uscăciune. 9 (înv. și reg.; de obicei constr. cu vb. „a avea”) v. Necesitate. Nevoie. Trebuință. II adj. invar. absent. Elevul lipsă este bolnav.