litiază s.f. (med., med. vet.) 1 (de obicei urmat de determ. care indică felul sau organul în care se formează) calculoză, <pop. și fam.> piatră. Litiaza se caracterizează prin formarea unor concrețiuni solide în interiorul canalelor glandulare, al conductelor naturale sau al cavităților organice. 2 litiază biliară = colelitiază. Litiaza biliară presupune prezența de calculi la nivelul căilor biliare; litiază bronșică = bronholitiază. În litiaza bronșică se formează calculi în lumenul bronhiilor sau la nivelul pereților acestora; litiază renală = nefrolitiază. Litiaza renală implică formarea de calculi în bazinet, în calice sau în bazinet și în calice; litiază veziculară = colecistolitiază. În litiaza veziculară calculii se formează în vezicula biliară; litiază urinară = gravelă. În litiaza urinară calculii apar pe traseul aparatului urinar.