locuință s.f. I 1 adăpost, așezare, casă¹, cămin, domiciliu, sălaș, <astăzi poetic> vatră, <pop.> gazdă, oploșeală, <înv. și reg.> odihnă, <reg.> acioală, aciuaș, cortel², olej, sălașnă, stătut¹, stăuină, <înv.> adăposteală, coperământ, locaș¹, loc de lăcuită, locuire, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ¹, șezut, umbrar, vistier², <fig.> bârlog, cuib, cuibar, culcuș, vizuină, <fig.; livr.> penați, <fig.; înv. și pop.) ușă, <fig.; fam.> temei, <arg.> gogoașă. Cei doi soți doreau să aibă și ei o locuință a lor. 2 locuință lacustră = locuință palustră = așezare lacustră, palafită, <rar> colibă lacustră. Locuințele lacustre sunt ridicate, pe stâlpi, la marginea sau în mijlocul unui lac; locuință parohială = casă parohială (v. casă¹), <la catolici> prezbiteriu. În locuința parohială se află domiciliul și cancelaria parohului. 3 (în concepțiile relig.; înv. și pop.) v. Locaș¹. 4 (înv. și pop.) locuință eternă = locuință ultimă v. Groapă. Loc de veci. Locaș de veci (v. locaș¹). Mormânt. Sepulcru. 5 (relig.; înv.) locuință sfântă v. Biserică. Casa Domnului (v. casă¹). Casa lui Dumnezeu (v. casă¹). Locaș de cult (v. locaș¹). Locaș de închinare (v. locaș¹). Locaș de rugăciune (v. locaș¹). Locaș dumnezeiesc (v. locaș¹). Locaș sfânt (v. locaș¹). 6 (înv.) v. Bârlog. Cuib. Culcuș. Sălaș. Vizuină. 7 (înv.) v. Reședință. Rezidență. Sediu. 8 (înv.) v. Domiciliere. Locuire. Ședere. Viețuire. 9 (înv.) v. Așezare. Fixare. Instalare. Oprire. Stabilire. Stabilizare. Statornicire. II (jur.; înv.) v. Coabitare. Coabitație. Conviețuire. Trai. Viață. Viețuire.