locvace adj. invar., (despre oameni) flecar, guraliv, limbut, vorbăreț, <livr.> bavard, <rar> limbăreț, verbos, <înv. și pop.> trăncănitor, <pop. și fam.; glum. sau deprec.> bun de gură, <pop.> gureș, tândălit, <fam.> taclagiu, <fam.; glum. sau deprec.> clănțău, <înv. și reg.> mătalnic, spornic, vorbăreț, vorovaci, <reg.> coțob, coțofănos, flear, geleleț, hănțănos, hănțos, limbău, limbos, limbuțelnic, netrebuit, pălăvatic, pălăvrăgit², povestelnic, stroncănitor, tololoi¹, trăncănit², vorbar, <înv.> limbareț, locotareț, locotăreț, locotitor, vorbeț. Persoanele locvace sunt obositoare pentru cei din jur. Este prea locvace.