logofăt s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările rom.) logofăt al vistieriei = logofăt de cămară. Logofătul vistieriei era secretarul vistieriei domnești; logofăt de cămară = logofăt al vistieriei; logofăt de taină = logofăt domnesc = <înv.> cămăraș de izvoade. Logofătul de taină era secretarul particular al domnului; logofăt mare = (art.) logofătul cel mare = mare-logofăt (v. mare¹), vel-logofăt. Logofătul cel mare era membru al Sfatului Domnesc, conducea cancelaria domnească, iar în lipsa domnitorului sau al mitropolitului prezida Divanul; logofăt al doilea = <rar> logofăt mic, <înv.> vtori-logofăt. Logofătul al doilea era locțiitorul marelui-logofăt; logofăt al treilea = <înv.> treti-logofăt. Logofătul al treilea era secretarul marelui logofăt; (rar) logofăt mic v. Logofăt al doilea. 2 (polit.; în Țările rom., în timpul Regulamentului Organic) logofăt al credinței = logofăt al Cultelor = logofăt al pricinilor bisericești = (art.) logofătul bisericesc = logofătul credinței = logofătul Cultelor = logofătul pricinilor bisericești = logofătul trebilor bisericești = marele-logofăt al credinței (v. mare¹). Funcțiile logofătului credinței echivalau cu cele ale unui ministru al Cultelor; (art.) logofătul cel mare al dreptății = logofătul dreptății mare-logofăt al dreptății (v. mare¹), <înv.> vel-logofăt al dreptății. Funcțiile logofătului cel mare al dreptății echivalau cu cele ale unui ministru al Justiției. 3 (în Ev. Med., în Țările rom., și mai târziu; adesea urmat de determ. ca „boieresc”, „de moșie”, „de la curte” etc.) vătaf, <reg.> fecior, fecior boieresc, <înv.> dregător, epistat, ispravnic. Străbunicul lui a fost logofăt la mai multe moșii boierești. 4 (în vechea organizare adm.; pop.; și logofăt de comună, logofăt de sat, art., logofătul satului) v. Notar. Notar comunal. 5 (jur.; înv. și reg.) v. Judecător. 6 (în Biserica Ortodoxă; reg.; și logofăt de strană) v. Cantor. Cântăreț. Dascăl. Diac. Paracliser. Psalt. Țârcovnic. 7 (în cancelariile domnești din Țările rom.; înv.; și logofăt mic, logofăt scriitor) v. Diac. Grămătic. Pisar. Scrib. Scriitor. Uricar. 8 (în trecut; înv.) v. Administrator. Vătaf. Vechil. 9 (polit.; în timpul Regulamentului Organic; ieșit din uz) v. Ministru.