lovire s.f. I 1 lovitură. Lovirile ciocanelor pneumatice în asfalt sunt asurzitoare. 2 ciocnire, coliziune, impact, izbire, tamponare, <rar> întreciocnire. În urma lovirii celor două mașini, șoferii s-au accidentat grav. 3 contuzie, lovitură, <rar> strivitură, <pop.> pălitură. A murit din cauza unei loviri la cap. 4 izbire, <înv.> jignire. I s-a fracturat coloana vertebrală ca urmare a unei loviri puternice în spate. 5 atingere, ochire, ochit¹, <înv.> lovitură. Lunetistul are în vizor criminalul a cărui lovire se impune. 6 (înv. și pop.) v. Izbitură. Lovitură. 7 (milit.; în opoz. cu „defensivă”; înv.) v. Asalt. Asaltare. Atac. Iureș. Năvală. Năvălire. Ofensivă. 8 (milit.; înv.) v. Bătălie. Înfruntare. Luptă. 9 (polit.; înv.) lovire de stat v. Lovitură de stat. Puci. 10 (înv.; adesea cu determ. „de pușcă”, „de pistol”, „de tun”) v. Lovitură. (fon.; înv.) v. Accentuare. Accentuație. 12 (concr.; fon.; înv.) v. Accent. 13 (concr.; med., med. vet.; înv.) v. Acces. Atac. Criză. Puseu. II fig. (înv.) 1 v. Daună. Lezare. Lovitură. Prejudiciu. 2 v. Bucluc. Încurcătură. Lovitură. Năpastă. Neajuns¹. Necaz. Nemulțumire. Nenorocire. Neplăcere. Nevoie. Pacoste. Rău. Supărare. Tevatură.