LOZINCĂ (pl. -ci) sf. 🎖️ Parolă, cuvînt sau nume convențional pe care trebuie să-l rostească soldații dintr’aceiași armată, spre a se recunoaște între ei: lozinca sau parola de recunoaștere între soți era cuvîntul „opincă”, la care celălalt răspundea, „par” (l.-GH.); se grăbea să rostească lozinca cu multă conștiință, ori de cîte ori îi oprea vre-o santinelă (D.-ZAMF.) [germ. Losung; comp. și srb. lozinka].