lucire s.f. I 1 (adesea urmat de determ. care indică sursa luminoasă) aprindere, licăr, licărire, licărit, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit¹, străfulgerare, <livr.> scintilație, <rar> licăriș, licăritură, sclipitură, <înv. și pop.> lucoare, zare, <pop. și fam.> sclipet, <pop.> licăreală, <înv.> licureală, scăpărătură, <poetic> senin, vâltoare, <fig.> clipire, clipit, fulger, fulgerare, ochi¹, tremur, tremurare, vâlvătaie, <fig.; pop.> clipeală. Admiră lucirea stelelor pe cer. 2 brianță, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire, <livr.> efulgență, <rar> luciditate, străluciu, străluminare, <înv.> luceală, luceață, lucime, lucoare, lucor, sticleală, străluceală, strălucitură, strălucoare, <fig.> foc. O fascinează lucirea diamantului. Își ferește ochii de lucirea zăpezii. 3 licăr, licărire, licărit, scânteiere, sclipire, sticlire, străfulgerare, strălucire, <rar> sticliș, <fig.> foc, lumină, rază, scăpărare, <fig.; reg.> strelici. Îndrăgostiții nu-și pot ascunde lucirea din priviri. II fig. 1 <fig.> licăr, licărire, licărit, pâlpâire, rază, scăpărare, străfulgerare. Simte o lucire de speranță în suflet. 2 (înv.) v. Apologie. Cinste. Cinstire. Dafini (v. dafin). Elogiu. Glorie. Laudă. Lauri (v. laur). Mărire. Omagiu. Preamărire. Preaslăvire. Proslăvire. Slavă. Slăvire. 3 (înv.) v. Glorie. Grandoare. Măreție. Mărire. Slavă. Splendoare. Strălucire. 4 (înv.) v. Celebritate. Faimă. Glorie. Prestigiu. Renume. Reputație.