lucitor, -oare adj., s.n. I adj. 1 (mai ales despre surse de lumină) licăritor², scânteietor, sclipitor, <astăzi rar> lucind, sclipind, <pop. și fam.> sclipicios, <înv.> scânteind, scânteios, <fig.> clipicios. Flacăra lucitoare a lumânării luminează discret încăperea. Lumina stelelor este lucitoare. 2 (despre lumină sau despre surse de lumină) clar, limpede, scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, străluciu, <înv. și reg.> sticlit, strălucios, vederos, <reg.> stelos, <înv.> scânteind, scânteios, sclipit², străluminat. Farul împrăștie o lumină lucitoare. 3 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) briant, licăritor², lucios, luciu², scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, <astăzi rar> lucind, <rar> lucid, străfulgerător, <înv. și pop.> luminat², <înv. și reg.> luced, strălucios, <înv.> înstrălucios, luceferant, străluminos. 4 (despre materii, materiale, despre piele, față, păr etc.) lucios, scânteietor, sclipitor, <rar> luciu², <înv.> sclivisit. 5 (despre ochi, privire) fulgurant, licăritor², lucios, scăpărător, scânteietor, sclipitor, strălucitor, umed, umezit², <rar> sticlitor, sticlos, strălucit, străluciu, <înv.> scânteind, scânteios, sclipit², <fig.> aprins², înfocat, învăpăiat, <fig.; pop. și fam.> luminat². Fata are ochii negri, lucitori, plini de vioiciune. 6 (înv.; despre lumină sau despre surse de lumină) v. Eclatant. Fervid. Intens. Mare¹. Puternic. Strălucitor. Tare. Viu. 7 fig. (înv.; despre oameni sau despre manifestări, atitudini, creații etc. ale lor) v. Arhicunoscut. Bine-cunoscut. Celebru. Faimos. Ilustru. Legendar. Mare¹. Renumit. Reputat. Strălucit. Strălucitor. Ultracunoscut. Vestit. 8 fig. (înv.; despre peisaje, priveliști etc.) v. Elizeic. Magnific. Minunat. Mirific. Paradiziac. Splendid. Strălucitor. II s.n. (constr.; în zidărie; reg.) v. Mistrie.