luciu², -ie adj., s.n. I adj. 1 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) briant, licăritor², lucios, lucitor, scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, <astăzi rar> lucind, <rar> lucid, străfulgerător, <înv. și pop.> luminat², <înv. și reg.> luced, strălucios, <înv.> înstrălucios, luceferant, străluminos. 2 (despre suprafețe) lucios, lustruit², <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins². 3 (despre suprafețe, terenuri etc.) alunecos, glisant, lucios, lunecos, <reg.> bălos, letios, lunecuș, mâzgos, șiclit, <înv.> lunecat. 4 (rar; despre materii, materiale, despre piele, față, păr etc.) v. Lucios. Lucitor. Scânteietor. Sclipitor. 5 (rar, despre obiecte de îmbrăcăminte) v. Lucios. 6 (rar; despre piele) v. Întins². Neted. 7 (în opoz. cu „aspru”; rar; despre suprafața unor obiecte, materiale etc. sau despre pielea, părul oamenilor, blana animalelor etc.) v. Catifelat. Mătăsos. Moale. Neted. 8 (înv. și pop.; despre suprafețe de pământ) v. Întins². Lin². Neted. Plan. Șes. 9 (în opoz. cu „creț”; pop.; despre păr) v. Drept. Întins². Neîncrețit. Neondulat. Netezit². 10 (pop.; despre terenuri, locuri, regiuni, ținuturi etc.) v. Deșert. Gol². Necultivat. Pustiu. Sălbatic. Vid. 11 (în opoz. cu „întunecat”, „cețos”, „noros”; înv.; despre cer, zare, atmosferă etc.) v. Albastru. Clar. Curat. Înseninat. Limpede. Pur². Senin. Străveziu. 12 fig. (înv.; despre lucruri, obiecte de îmbrăcăminte etc.) v. Bogat. Luxos. Prețios. Princiar. Scump. II s.n. 1 lustru, strălucire, <înv.> perdaf, <fig.> polei¹. Bijuteria și-a pierdut, în timp, luciul. 2 (adesea cu determ. „apei”, „mării”) oglindă, <rar> luciuș, <pop.> luciș, <poetic> lumină. Flori de nufăr plutesc pe luciul apei. 3 (cosmet.) luciu de buze = gloss. Fiind un produs puternic hidratant, folosește la mare numai luciu de buze, renunțând la ruj. 4 (înv. și pop.) v. Cuprins¹. Întindere. Întins¹. Spațiu. Suprafață. Teritoriu. 5 (art.; hidrol.; înv.) luciul mării v. Nivelul mării (v. nivel). 6 (hidrol.; înv.) v. Mare². 7 fig. (înv.; urmat de determ. în gen. sau precedat de prep. „de”) v. Enormitate. Imensitate. Infinit. Mare². Necuprins. Nemărginire. Nemărginit. Nesfârșire. Nesfârșit¹. Ocean². Stepă. Vastitate.