luptător,-oare s.m., s.f. I (milit.) 1 războinic, <rar> belicist, <înv.> boinic, luptaci¹, luptaș, om de război, războitor, rezbelator, săgar, <poetic> viteaz. Alexandru Macedon a fost un mare luptător. 2 combatant. A participat la Războiul din Golf, în calitate de luptător. II fig. militant, <fig.> combatant, ostaș, soldat. Este un luptător pentru drepturile animalelor.