lustruire s.f. 1 fățuială, fățuire, fățuit¹, lustruit¹, <rar> lustruială, lustruitură, <înv.> lustru. Este ocupată cu lustruirea unei tăvi de argint. 2 lustruit¹, șlefuire, șlefuit¹, <rar> lustruială, <înv. și reg.> sclivisire, <înv.> lustru. Bijutierul folosește pentru lustruirea diamantelor instrumente speciale cu scopul de a le mări valoarea și strălucirea. 3 lustruit¹, văcsuire, <rar> lustruială, văcsuit¹, <reg.> puțuială, puțuitură, puțuluială. Folosește cremă neagră pentru lustruirea pantofilor. 4 (ind. piel.) glasare, lustruit¹.