lux s.n. I 1 fast¹, măreție, pompă², somptuozitate, splendoare, <livr.> magnificență, <înv. și reg.> falie, <înv.> ighemonicon, pohfală, saltanat, <fig.> strălucire, <fig.; înv. și pop.> lustra, <fig.; înv.> lucoare. Toți sunt impresionați de luxul de la palatul regal. 2 bogăție, fast¹, pompă², splendoare, <fig.> strălucire. Se simțea copleșită de luxul dineului. 3 eleganță, somptuozitate, <reg.> nielcoșag, <fig.; înv.> mândrețe. Palatul se particularizează prin luxul interioarelor. 4 (înv.) v. Bijuterie. Giuvaier. Odor¹. Podoabă. II fig. 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) abundență, afluență, belșug, bogăție, exces, îmbelșugare, îndestulare, noian, opulență, prisos, ubertate, <fig.> cornul abundenței (v. corn), revărsare, <fig.; rar> buluc, surpare, <fig.; fam.> inflație, <fig.; reg.> ravlă, <fig.; înv.> cornul îmbelșugării (v. corn). La începutul verii este lux de legume în piețe. 2 bizarerie, ciudățenie, excentricitate, extravaganță, fantezie, originalitate, teribilism. I se pare un lux să-ți cumperi o mașină scumpă când nu ai o casă.