lăfăi vb. IV. refl. (despre oameni) I 1 <înv. și reg.> a se proslăvi, <reg.> a fălărăni, a se hârjoli, <fig.> a se răsfața. Se lăfăie în pat până la prânz. 2 a huzuri, a se răsfăța, <fig.> a se îmbuiba, a înota, <fig.; fam.> a împărăți. A fost un om norocos pentru că toată viața s-a lăfăit în belșug, bucurii și confort. 3 (pop.; cu determ. introduse cu prep. „cu”) v. Bucura. Delecta. Desfăta. Petrece. II (fam.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri.