lătrare s.f. 1 hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrat, lătrătură, <pop.> hanță¹, <înv. și reg.> căzăire, căzăit, <reg.> zăpăit, zăpăitură. 2 fig. (pop. și fam.; deprec.) v. Clămpăneală. Clămpănit. Clămpănitură. Clănțăneală. Flecăreală. Flecărie. Flecărire. Flecărit. Frazeologie. Incontinență. Incontinență verbală. Limbuție. Locvacitate. Logoree. Pălăvrăgeală. Pălăvrăgire. Pălăvrăgit¹. Sporovăială. Sporovăire. Sporovăit. Tăifăsuială. Tăifăsuire. Tăifăsuit. Trăncăneală¹. Trăncănit¹. Vorbărie.