mâneá, mân, v.i. (reg.) A rămâne peste noapte la cineva; a poposi, a înnopta: „În sara de Anul Nou [struțul] îl punem și mâné acolo în apă” (Bilțiu, 2001: 243); „A mâne Coșotă (= Kosuth Lajos) n-o vrut, o stat numa de vorbă cu popa și s-o înțeles de revoluție…” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 159). – Lat. manere „a rămânea” (DEX, MDA).