Definiția cu ID-ul 1330860:
Tezaur
MÎNCĂRÍȚĂ s. f. (Într-o poezie populară) Mîncărică (1) Plecai luni la secerat. . . C-o babă bătrîniță Să gătească mîncăriță. ȘEZ. VII, 22. - Mîncare + suf. -iță.
MÎNCĂRÍȚĂ s. f. (Într-o poezie populară) Mîncărică (1) Plecai luni la secerat. . . C-o babă bătrîniță Să gătească mîncăriță. ȘEZ. VII, 22. - Mîncare + suf. -iță.