Definiția cu ID-ul 1332080:
Tezaur
MÎNZÁC s. m. (Mold., Bucov.) Mînzoc (I 1). Cf. PAMFILE, J. II, 153. S-a zărit în urma lor și o matahală, călare pe un mînzac spărios. ap. CADE. - Pl. : mînzaci. - Și: mînzeác s. m. PAMFILE, J. II, 153. – Mînz + suf. -ac.