MÎRLÍȚĂ¹ s. f. (Regional) 1. Oaie aptă pentru reproducție. Cf. CADE, ȘEZ. V, 106. Se dau berbecii la un loc cu oile pînă ce berbecele își găsește acolo singur „mîrlița”. CHEST. V/78, cf. MAT. DIALECT, I, 285. 2. Epitet pentru o femeie stricată. Cf. BUL. FIL. XI-XII, 475. – Pl.: mîrlițe. – Mîrli + suf. -iță.