mărín, s.n. (med.) 1. Boală la vaci. ■ „În urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge” (Țiplea, 1906). 2. Bubă la coastă: „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fá, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi, 1925: 281). – Probabil [Sfânta] Mărina (MDA).