MĂRTURISI (-isesc) I. vb. tr. și intr. 1 A depune mărturie; a adeveri, a dovedi, a da încredințare, prin graiu sau în scris ¶ 2 A spune, a face cunoscut ceea ce știe, simte sau gîndește ¶ 3 A recunoaște: mărturisesc că m’am înșelat; tatăl fetei mărturisi că n’a știut să prețuească duhul fetei sale (ISP.) ¶ 4 A-și spune păcatele: mărturisindu-și unul altuia păcatele (CRG.). II. vb. refl. A se spovedi [vsl. marturisati < gr.].