MĂRUNT I. adj. 1 Mic, mititel (vorb. de ființe, de lucruri sau de părticele strînse laolaltă ori cu care se formează o grămădă): cinci copii mărunți începură a plînge (DLVR.); ploaie ~ă, formată din picături mici; lemne ~e, lemne tăiate scurt și subțiri; bani mărunți; parale ~e; griu ~, cu bobul mic; a povesti, etc. multe ~e, tot felul de lucruri, importante sau de mai puțină importanță ¶ 2 Scund, mic de trup, de statură: un om ~; cai de munte, mărunți, puternici și cuminți (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Neînsemnat. II. adv. ① Mic: a scrie ~, a avea un scris foarte mic; plouă ~, cu picături foarte mici; a toca ~, a toca în fărîme mititele ¶ 2 Scurt: a tunde ~ [lat. mĭnutus].