MAȘALA interj. (Turcism învechit, folosit ca termen de aprobare, de obicei cînd se reproduce vorbirea turcilor, adesea în corelație cu i ș a l a) De minune ! bravo ! bine ! (turcism învechit) aferim! Arnăuții strigară: mașala! închinîndu-se până la pămînt. NEGRUZZI, S. I, 24. 1500 galbeni!... ișala! mașala!.. . m-am făcut chiabur! ALECSANDRI, T. 433, cf. ȘĂINEANU, U., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Turcii din gură striga: „Ișála^u Și ”mașala". TEODORESCU, P. P. 568, cf. 654.Din tc. mașallah.