MACORTEȚ s. n. (Bucov.) 1. Vas mare de lut ars, cu fundul mai îngust și cu gura mai largă, folosit în gospodărie (în special pentru a pisa usturoi, sămînță de mac etc.). S-au arătat pe masă două macortețe. .. cu plăcinte de brînză. ap. CADE. 2. (În forma mâcurteț) Vas pentru ținut flori (Humoreni-Gura Humorului), CHEST. II 180/239. - Pl.: macortețe. – Și: macorteáță (CADE) s. f., măcurtéț s. n. – Din ucr. макортеть, apropiat de cuvintele românești terminate în -eț.