Definiția cu ID-ul 1349706:
Regionalisme / arhaisme
macắu, (măcău), s.n. (reg.) Botă, toiag; obiect ceremonial purtat de chemători la nuntă: „La macău cu cipcă de mătasă, / Cum poartă și-nălțata-mpărăteasă” (Bilțiu, 1990: 70). ■ (top.) Măcău, deal și izvor în Vișeul de Sus. (Sec. XV). – Cf. magh. mankó „cârjă” (MDA).