magistral, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre fapte, evenimente, stări, despre calitatea unor produse, despre creații, manifestări etc. ale oamenilor sau, p. ext., despre oameni) desăvârșit, excelent, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, grozav, ideal, minunat, nemaipomenit, perfect, splendid, sublim, superb, <livr.> alat, arhetipic, mirobolant, <rar> excelentisim, <pop. și fam.> strașnic, <pop.> înfricoșat, <fam.> cool, extra, giopsi, meseriaș, mortal, periculos, senzațional, super, teribil, trăsnet, țuț, ultra, <înv.> apelpisit, nepomenit, săvârșit², <fig.; înv. și pop.> luminat², <fig.; fam.> colosal, demențial, supranatural, <arg.> adevărat, belea, bengos, futere, giorno, marfă, penal, supărat. Volumul de poezii a fost tipărit în condiții grafice magistrale. Cunoscuta actriță are o interpretare magistrală în rolul principal. 2 (despre ton, ținută) profesoral, solemn. Cunoscutul academician vorbește cu un ton magistral. II adj. (despre conducte, drumuri, căi de comunicație etc.) principal. Conducta magistrală de alimentare cu apă potabilă trece prin centrul orașului. III s.f. <livr.> prospect². Magistrala este o arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc.