Definiția cu ID-ul 1251150:
Tezaur
MAGNIFICA vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A preamări, a lăuda, a glorifica. Cf. COSTINESCU. Pe mii de inși auzeam magnificînd frumsețea acestei reședințe. F (1872), 75. – Prez. ind.:? – Din fr. magnifier, cf. lat. magnificare.
Exemple de pronunție a termenului „magnifica” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1