MAHORCĂ s. f. Tutun de calitate inferioară, cu miros neplăcut. Să le ducem și puțină mahorcă băieților. C. PETRESCU, Î. II 3. Unul sau altul fumează mahorcă. CONTEMPORANUL, VI_II 289. ◊ Specie de tutun cultivată mai ales pentru extracția industrială a nicotinei și a acidului citric.