MAHĂR s. m. 1. (Familiar) Personaj important, puternic (în domeniul afacerilor, al speculațiilor). Cf. ș a h ă r-m a h ăr, Cf . IORDAN, R. A. 495. ♦ (Argotic) Mai-mare, șef. Numai ce dă sfoară să se prezinte la club toți mahării sectoarelor, C. PETRFESCU, Î. II, 136. Da colonelu, da generalu, da toți mahării, cu ăia de la București în cap, care ne vîrîră în război, nu știau nici ei? PAS, Z. II, 113. – (Regional, în forma moahăr) Om deștept, priceput, dibaci; șmecher (Crișcior-Brad). Com.PAȘCA. Pl.: mahări. - Și: (regional) moáhăr s. m. IORDAN, L. R. A. 102. – Din germ. Macher.