MAIDAN, maidane, s. n. 1. Loc liber (în oraș) fără construcții pe el, neîngrădit și nelucrat; teren viran. Într-un mic maidan, se întîlniră cu vro patru copii de seama lor, care se jucau. VLAHUȚĂ, O. AL. 143. Din dosul casei mele este un maidan deșert. ALECSANDRI, T. 1727. 2. (Învechit și regional; în expr.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate (sau a ieși) la iveală, la lumină, a (se) face cunoscut. Puii scoaseră la maidan pe mîntuitorul lor. MARIAN, O. I 139. Tarafurile politice se-nmulțesc pe toată ziua... Care au mai ieșit la maidan? ALECSANDRI, T. I 407.