Definiția cu ID-ul 1251397:
Tezaur
MAIMÁR s. m. (Învechit) Maimarbașa. 10 cârămidar[i] și un miimar, meșter de lemn (a. 1742). IORGA, S. D. VI, 236, cf. CIHAC, II, 592, DDRF, ȘIO II2, 75. - Pl.: maimari. – Și: măimár (CIHAC, II, 592), miimár s. m. – Din tc. mimar, meymar. Cf. bg. маймар, scr. m a j m a r.