MANCIURIÁN, -Ă adj. (< n. pr. Manciuria) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație care trăiește în NE Chinei (Dunbei). ♦ Persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau manciurienilor (1), privitor la Manciuria sau la manciurieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura tungușă, pe cale de dispariție. Mai are c. 200.000 vorbitori în China.