mandatar, -ă s.m., s.f. (jur.) 1 andosant, andosator, comitent, împuternicit, reprezentant, <rar> înfățișător, <înv. > ispravnic, mandator. Mandatarul autorizează pe cineva să-i încaseze contravaloarea unui cec. 2 împuternicit, procurator, procurist, <înv.> procurant. Părțile interesate vor putea fi reprezentate printr-un mandatar.