mangli vt [At: BL IV, 198 / Pzi: ~lesc / E: rrm manglo] (Fam) 1 A cerși. 2 A fura.

mangli (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. manglesc, 3 sg. manglește, imperf. 1 mangleam; conj. prez. 1 sg. să manglesc, 3 să manglească

mangli (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. manglesc, imperf. 3 sg. manglea; conj. prez. 3 să manglească

mangli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. manglesc, imperf. 3 sg. manglea; conj. prez. 3 sg. și pl. manglească

mangli (manglesc, manglit), vb. – 1. (Arg.) A cere de pomană, a cerși. – 2. (Arg.) A fura. Țig. mang- „a cerși” (Graur 166; Juilland 167). – Der. mangleală, s. f. (cerșetorie), cf. Graur, BL, IV, 198; manglitor, s. m. (cerșetor); mangosit, adj. (inutil, inapt) pare să aparțină aceleiași familii, cf. bg. mango „țigan”, ngr. μάγϰα „pungaș, derbedeu”, ngr. μαγϰούφης „haimana, pungaș” (der. din cr., slov. manjkav „imperfect”, propusă de Cihac, II, 185 este insuficientă; cea din gr. μαγγόνω „a goli, a consuma”, aorist ἐμάγγωσα, de Graur, BL, IV, nu pare convingătoare). De asemenea trebuie să se menționeze aici mangoliță (var. mangaliță), s. f. (porc de o anumită rasă), care trebuie pus în legătură cu porecla bg. a țiganilor, mango (Berneker, II, 4), și provine din sb., cr. mangùlica (Cihac, II, 514), cf. mag. mangalica.

mangli, manglesc v. t. a fura

MANGLI vb. v. cere, cerși, fura, lua, milogi, sustrage.

mangli vb. IV. (arg.) 1 tr., intr. v. Cere. Cerși. Milogi. 2 tr. (compl. indică obiecte, materiale etc.) v. Fura. Lua. Sustrage.

mangli vb. v. CERE. CERȘI. FURA. LUA. MILOGI. SUSTRAGE.

MANGLÍ vb. IV. T r a n z. (Argotic) 1. A cerși. BL IV, 198, cf. GR. S. VII, 118. 2. A fura. BUL. FIL. V, 190. - Prez. ind.: manglesc. – Din țig. manglo (part. lui mang-). – Cf. BL IV, 199.