manierat, -ă adj. I 1 (despre oameni) bine-crescut, civilizat, fin¹, politicos, <înv.> politicit, <fig.> subțire, urban. Are copii manierați, de care este mândru. 2 (despre oameni sau despre spiritul, caracterul lor) cultivat, patrician, stilat, <fig.> civilizat, cizelat², rafinat², șlefuit², <fig.; rar> sublimat, <fig.; fam.> cioplit². Educația și arta l-au transformat într-un om manierat. 3 (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) ales², delicat, distins, elegant, fin¹, politicos, <fran.; înv.> exchiz. Totdeauna are o atitudine manierată față de soție. II (în opoz. cu „firesc”, „natural”; despre limbaj, stil etc.) afectat¹, artificial, artificios, bombast, bombastic, căutat², convențional, declamativ, declamator, discursiv, ditirambic, emfatic, fals, făcut², grandilocvent, nefiresc, nenatural, pompieresc, pompieristic, pompos, pretențios, retoric, <livr.> ampolos, eufuistic, magnilocvent, <înv.> meșteșugit, <fran.> bursuflat, <deprec.> didact, didactic, <peior.> ariostic, <fig.> confecționat², prețios, ronflant, sforăitor, sonor, sunător, umflat, <fig.; iron.> lustruit², răsunător. Discursul nu a plăcut publicului din cauza stilului manierat.