manifest, -ă adj., s.n. I adj. 1 (despre acțiuni, stări, situații etc.) clar, evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, reliefant, vădit, vizibil, <livr.> obvios, <rar> direct, ostensibil, <fig.> marcat², străveziu. Dă semne manifeste de oboseală. Starea proastă a sănătății lui era manifestă. 2 (în opoz. cu „ascuns”, „invizibil”; despre senzații, sentimente, stări sufletești, atitudini etc. ale oamenilor) clar, deslușit, evident, fățiș, limpede, vădit, vizibil, <rar> aparent, <înv.> lămurit, vegheat², <fig.> conturat. Supărarea lui este manifestă. Afișează o bucurie manifestă că afacerile îi merg bine. 3 (despre oameni, mai ales despre oponenți, opozanți) declarat, deschis, fățiș, mărturisit², recunoscut, vădit. Judecătorul este un dușman manifest al corupției. 4 (despre războaie, conflicte, certuri etc.) declarat, fățiș, <fig.> deschis. Conflictul manifest dintre ei durează de mulți ani. II s.n. 1 proclamație. A citit manifestul în fața mulțimii. 2 (jur.; arg.) v. Recurs.