MANIPULATOR s. m., s. n. 1. S. m. Persoană care mînuiește aparate, mecanisme etc., manipulant; persoană care mînuiește bani, fonduri, bunuri. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., ALEXI, W. Manipulator de valori. LEG. EC. pl. 295. 2. S. n. Aparat cu care se apucă și se manipulează diverse piese. Cf. DP. 3. S. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se stabilește sau se întrerupe circuitul la transmiterea semnalelor telegrafice. Telegraful lui Morse. . . se compune esențialmente din patru părți, și anume:1) pila electrică, 2) manipulatorul, 3) linia telegrafică și 4) receptorul. PONI, F. 282, cf. DP. – Pl.: (1) manipulatori, (2, 3) manipulatoare. - Și: (învechit, 1) mînipulătór s. m. PONTBRIANT, D. – Manipula + suf. -tor. Cf. fr. m a n i p u l a t e u r. – Mînipulătór : prin apropiere de mînă.