marchiză sf [At: CALENDAR BUDA (1818), 21 / V: (înv) ~che~ / Pl: ~ze / E: fr marquise] 1-2 (Soție sau) fiică de marchiz. 3 Acoperiș de sticlă fixată într-o armătură metalică sau de lemn, deasupra intrării principale a unor case. 4 Mică încăpere cu pereții în întregime sau numai în partea lor superioară din sticlă, care protejează de intemperii intrarea principală a unei locuințe. 5 Cabină situată în partea de dinapoi a locomotivelor cu aburi, în care stau mecanicul și ajutoarele lui. 6 (Rar) Inel cu montura de formă ovală.