MARFĂ, mărfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului pe piață. Ce gîndești dumneata, moșule? Te joci cu marfa omului? CREANGĂ, A. 57. Spune-mi însă mai-nainte, pentru banii ce ni-ai dat, Ce fel de marfă anume să-ți dea. HASDEU, R. V. 53. Marfa lui e marfă ce nu aduce pagubă. NEGRUZZI, S. I 285. ◊ Expr. A-și lăuda marfa = a se lăuda cu ceea ce are, a-și face reclamă.