Definiția cu ID-ul 1253723:
Tezaur
MATRIMONIAL, -Ă adj. De căsătorie, privitor la căsătorie. V. c o n j u g a l. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Încălzise inima colegilor: le spusese că-i chestie matrimonială la mijloc. VLAHUȚĂ, D. 231. Verice convențiuni matrimoniale sînt libere între soți, întrucît. . . nu vatămă drepturile bărbatului de cap al familiei. HAMANGIU, C. C. 309, cf. BARCIANU. I se luă jurisdicțiunea în afacerile matrimoniale și se încredință judecătoriilor civile. SBIERA, F. S. 213, cf. ALEXI, W. Putea să mai aștepte Magda cu marafeturile prezentațiilor și ale reprezentațiilor sale matrimoniale. HOGAȘ, DR. I, 171. Se dovedeau rebeli proiectelor matrimoniale. C. PETRESCU, C. V. 180. ◊ (În context figurat) Knapp pretinde că spiritul reprezintă forța masculină, natura forța feminină, iar istoria e unirea matrimonială între ele. RALEA, S. T. II, 284. - Pronunțat: -ni-al. – Pl.: matrimoniali, -e. – Din fr. matrimonial.