MAXIM¹ s.n. (Rar) 1. Maximum (2). Apoi urmă a face pași mari prin casă și a trage adine din țigară, ca și cum maximul acesta de fum ar fi putut reduce firea sa la minimum de supărare. ZAMFIRESCU, V. Ț. 19. 2. Maximum (1). Maximul asimilației și... al intensității vitale. PARHON, B. 109. Pl.: maximuri. – De la maximum, prin apropiere de maxim².