MEDITÁRE s. f. Faptul de a m e d i t a. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 1. (Învechit) Studiere amănunțită, din toate punctele de vedere. Cf. m e d i t a (1). În genere toată ideea aceasta are trebuință de o meditare mai strînsă. MAIORESCU, CR. I, 250. 2. Meditație (1). Cf. m e d i t a (2). Cf. BARONZI, I. L. II, 231. După scurtă meditare au respuns. CALENDAR (1860), 109/6. Meditările tale. . . te-au ridicat definitiv deasupra țărmurilor mediocre pe care rătăcim noi ceilalți. GALACTION, O. 226. Ochii lui Mițu se ridică din meditare, cuprinși de o undă de lacrimi. ARGHEZI, C. J. 29. 3. (Rar) Meditație (2). Cf. BARONZI, I. L. II, 231. 4. (Învechit) Meditație (3). Să se facă predările și meditările lecțiilor cu ispravă. GENILIE, G. IX/26. – Pl.: meditări. – V. medita.