megieșit, ~ă a [At: (a. 1805) URICARIUL, 11, 126/18 / P: ~gi-e~ / Pl: ~iți, ~e / E: megieși] (Înv) Învecinat.

megieșa v vz megieși

megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) ~șa / P: ~gi~e~ / Pzi: ~șesc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.

MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.

2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.

megieși (a se ~) (înv., reg.) (desp. -gi-e-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă megieșesc, 3 sg. se megieșește, imperf. 1 sg. mă megieșeam; conj. prez. 1 sg. să mă megieșesc, 3 să se megieșească; imper. 2 sg. afirm. megieșește-te; ger. megieșindu-mă

!megieși (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșește, imperf. 3 sg. se megieșea; conj. prez. 3 să se megieșească

megieși vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșesc, imperf. 3 sg. megieșea; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșească

MEGIEȘIT adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș, vecin.

megieșit,-ă adj. (înv.; despre țări, teritorii etc.) v. Învecinat. Limitrof. Mărginaș. Vecin.

megieșit adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ. VECIN.

MEGIEȘI vb. v. învecina, mărgini.

megieșesc, -ească adj. (înv.; despre țări, teritorii etc.) v. Învecinat. Limitrof. Mărginaș. Vecin.

megieși vb. IV. refl. (înv. și reg.; despre oameni, popoare, țări, teritorii etc.; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) v. Învecina. Mărgini.

megieși vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

MEGIEȘA vb. v. megieși.

MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.

MEGIEȘIT, -Ă adj. (Învechit) Vecin, învecinat. Slujba ce se arată prin anafora nu este cu însărcinarea lăcuitorilor și mult mai puțină decât a țărilor megieșite (a. 1805). URICARIUL , II, 126/18, cf. MAN. JUR. (1814), 34. Curțile megieșite tot printr-înșii au lucrat. Pără n-au fost ei povață, în țearâ nu au intrat. BELDIMAN, E. 107/13. Făgăduiesc iubițălor mei patrioți, că vor lua îndestulă știință di aceste doaî megieșite țări (a. 1824). CAT. MAN. I, 90. Să se învețe cu deplinătate limba latinească. . . precum și la toată megieșita Roșie. . . se urmează (a. 1828). URICARIUL, III, 36/27, cf. I. IONESCU, C. 251/6. Vindecarea boalei numai atunci poți face cînd se va auzi despre ivirea ei pe la locuri megieșite. CUPARENCU, V. 16/28. - Pronunțat: -gi-e-. - Pl.: megieșiți, -te. – V. megieși.

MEGIEȘA vb. I v. megieși.

MEGIEȘÍ vb. IV. R e f l. și (rar) i n t r a n z. (Învechit și regional) A se învecina, a se mărgini. Ce s-au lucrat în dzilele lor și a părților streine care să megieșesc cu aceaste țări (a. 1 650-1675). GCR I, 189/7. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN, LET. I A, 29/7. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau și moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii și pînă acum. AMIRAS, LET.² III, 173. Și cele mai selbatece locuri ale țării le-au domes- nicit cu locuință de familii, nu numai a țărilor ce se megieșesc, ce și acelor mai depărtate (a. 1768). URICARIUL, I, 339. A sa stăpînire să megieșe cu aceia a prensului [= prințului]. CRITIL, 83/16. Moșia sfintei mănăstiri Golia. . . ce se megieșește. . . cu via d-sale paharnicul Toma (a. 1 811). URICARIUL, X, 119. Crăiia sa să megieșaște cu a mea. BELDIMAN, N. P. II, 49/14. Județul Mehedinți. . . se megieșește cu Banatul și Transilvania. I. IONESCU, M. 21, cf. id. D. 9. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul-de-Sus, Coșula și Bașăul se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II, 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Bornei ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II, 41, cf. A V 18, IX 3. - Pronunțat: -gi-e-. – Prez. ind.: megieșesc. – Și: megieșa vb. I. V. megieș.