* MELANCOLIE sf. 1 Monomanie caracterizată printr’o mare tristețe, printr’o sfiiciune excesivă, etc.: căzusem într’un fel de ~ ce mă veștejea cu repeziciune (BOL.) ¶ 2 Tristețe obicinuită ¶ 3 Reverie tristă și galeșă care nu e lipsită de farmec, duioșie: era toamnă, și frunzele îngălbenite... aveau ceva din melancolia sufletului lui (VLAH.) [fr.].