MELCIȘÓR s. m. Diminutiv al lui m e l c (I 1). Mă gîndesc cu plăcere să văd boboceii răsărind de sub stufăriș, afundîndu-se după melcișori și rîme. P. CONSTANT, R. 79. ♦ P. anal. (La pl.) Mici bucăți de pastă făinoasă răsucite în spirală sau în formă de inelușe. Cf. DL. - Pl.: melcișori. – Melc + suf. -ișor.