MELEGÁR² s. n. (Regional) Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile ; răsadniță, pătul, (regional) răsadnic, pat cald. Cf. LB. Înainte însă de a face straturile trebuincioase spre sămănarea cepei și melegariul sau râsadnicul trebuincios. . . MARIAN, S. R. II, 153, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. Iau cenușă și, cu cenușă de aceasta, presară apoi. . . melegariul pe care se află răsadul de curechi. MARIAN, INS. 103, cf. CABA, SĂL., ALR SN I h 125, ib. h 188, MAT. DIALECT, I, 79. ♦ Strat (de flori sau de legume) ; răzor. Cf. KLEIN, D. 378, GHEȚIE, R. M. ♦ Pepinieră de arbori tineri. Cf. PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M. - Pl.: melegare. – Și: melegaghi (VAIDA, ALRM SN I h 125), mălegár (ALR SN I h 188), măligár (ib.) s. n. – Din magh. melegágy (probabil prin apropiere de bălegar).